de andreeasapunaru » 01/03/2007 17:53
MULTIPLE CHOICE
1. Teoria care compara costurile de productie ale aceluiasi produs in diferite tari si opteaza pentru specializarea in productia acestuia a tarilor care au costurile de productie cele mai scazute, este:
a. teoria costurilor absolute;
b. teoria dotarii natiunilor cu factori de productie;
c. teoria seriilor mari de fabricatie;
d. teoria costurilor comparative;
e. teoria integrarii economice.
ANS: A
2. Teoria care apreciaza ca specializarea in produsele pentru export trebuie sa puna in valoare acei factori de care un stat dispune din abundenta se numeste:
a. teoria costurilor absolute;
b. teoria dotarii natiunilor cu factori de productie;
c. teoria seriilor mari de fabricatie;
d. teoria costurilor comparative;
e. teoria integrarii economice.
ANS: B
3. Teoria care cuprinde o corelatie importanta in ceea ce priveste dependenta costurilor de productie de dimensiunea productiei este:
a. teoria costurilor absolute;
b. teoria dotarii natiunilor cu factori de productie;
c. teoria seriilor mari de fabricatie;
d. teoria costurilor comparative;
e. teoria integrarii economice.
ANS: C
4. Teoria economica cu o larga recunoastere teoretica si practica care se bazeaza pe avantajele oferite de reducerea sau eliminarea taxelor vamale reciproce, sporirea potentialului pietelor de desfacere si cresterea competitivitatii intre ofertanti este:
a. teoria costurilor absolute;
b. teoria dotarii natiunilor cu factori de productie;
c. teoria seriilor mari de fabricatie;
d. teoria costurilor comparative;
e. teoria integrarii economice.
ANS: E
5. Care din urmatoarele este o componenta a circuitului economic mondial:
a. diviziunea internationala a muncii;
b. noua ordine mondiala;
c. cooperarea economica internationala.
ANS: C
6. Care din urmatoarele nu este o componenta a circuitului economic mondial :
a. diviziunea internationala a muncii;
b. cooperarea economica internationala;
c. relatiile valutar- financiare internationale.
ANS: A
7. Din punct de vedere al obiectului impunerii, taxele vamale nu pot fi:
a. taxe vamale de import;
b. taxe vamale cu caracter protectionist;
c. taxe vamale de tranzit.
ANS: B
8. Cel mai vechi si cel mai raspandit tip de taxa cunoscut si folosit pe plan mondial, care se exprima ca un procent fix din valoarea marfii importate sau exportatesi este perceputa de catre stat asupra valorii vamale a marfurilor respective se numeste:
a. taxa vamala specifica;
b. taxa vamala ad-valorem;
c. taxa vamala cu caracter protectionist.
ANS: B
9. Daca ne referim strict la scopul impunerii, taxele vamale nu sunt:
a. taxe vamale de tranzit;
b. taxe vamale cu caracter protectionist;
c. taxe vamale cu caracter fiscal.
ANS: A
10. In functie de modul in care statul le stabileste, taxele vamale pot fi:
a. taxe vamale de export, de import si de tranzit;
b. taxe vamale cu caracter protectionist si taxe vamale cu caracter fiscal;
c. taxe vamale cotractuale, preferentiale, de retorsiune si autonome sau generale;
d. taxe vamale specifice, ad-valorem sau compuse.
ANS: C
11. Daca ne referim strict la obiectul impunerii, taxele vamale pot lua urmatoarele forme:
a. taxe vamale cotractuale, preferentiale, de retorsiune si autonome sau generale;
b. taxe vamale specifice, ad-valorem sau compuse.
c. taxe vamale de export, de import si de tranzit;
d. taxe vamale cu caracter protectionist si taxe vamale cu caracter fiscal.
ANS: C
12. Dupa scopul impunerii, taxele vamale se pot clasifica in:
a. taxe vamale cotractuale, preferentiale, de retorsiune si autonome sau generale;
b. taxe vamale specifice, ad-valorem sau compuse.
c. taxe vamale de export, de import si de tranzit;
d. taxe vamale cu caracter protectionist si taxe vamale cu caracter fiscal.
ANS: D
13. In ceea ce priveste modalitatea de calculare si percepere a taxelor vamale, acestea se pot imparti in:
a. taxe vamale cotractuale, preferentiale, de retorsiune si autonome sau generale;
b. taxe vamale specifice, ad-valorem sau compuse;
c. taxe vamale de export, de import si de tranzit;
d. taxe vamale cu caracter protectionist si taxe vamale cu caracter fiscal.
ANS: B
14. Taxele vamale care se percep de catre un stat asupra marfurilor importate din acele tari care se dovedeste ca au dus o politica neloiala, adica de dumping sau de subventionare a exporturilor se numesc:
a. taxe vamale preferentiale;
b. taxe vamale cu caracter protectionist;
c. taxe vamale mixte;
d. taxe vamale de retorsiune.
ANS: D
15. Tarifele vamale folosite cu precadere de tarile in curs de dezvoltare si care sunt prevazute cu o singura coloana de taxe vamale pentru toate produsele supuse impunerii vamale indiferent de tara de unde provin, se numesc:
a. tarife vamale complexe;
b. tarife vamale simple;
c. tarife vamale specifice.
ANS: B
16. Instrumentele de natura tarifara cel mai frecvent utilizate sunt:
a. prohibitiile la import;
b. subventiile;
c. taxele vamale;
d. taxele antidumping.
ANS: C
17. Barierele netarifare de tipul restrictiilor cantitative la import si la export sunt:
a. inerdictiile la import, contingentele de import, licentele de import si autolimitarile la export;
b. taxele de prelevare variabila la import, ajustarea fiscala la frontiera, taxele antidumping si compensatorii, depunerile prealabile in valuta la import si ajustarea fiscala la frontiera;
c. cerinte de ordin tehnic cum ar fi evaluarea marfurilor in vama sau formalitati si documente suplimentare cerute la export sau import;
d. norme de securitate, norme sanitare si fitosanitare si norme privind ambalarea, marcarea si etichetarea.
ANS: A
18. Barierele netarifare care limiteaza importurile prin mecanismul preturilor sunt:
a. inerdictiile la import, contingentele de import, licentele de import si autolimitarile la export;
b. taxele de prelevare variabila la import, ajustarea fiscala la frontiera, taxele antidumping si compensatorii, depunerile prealabile in valuta la import si ajustarea fiscala la frontiera;
c. cerinte de ordin tehnic cum ar fi evaluarea marfurilor in vama sau formalitati si documente suplimentare cerute la export sau import;
d. norme de securitate, norme sanitare si fitosanitare si norme privind ambalarea, marcarea si etichetarea.
ANS: B
19. Barierele netarifare care decurg din formalitatile vamale si administrative sunt:
a. inerdictiile la import, contingentele de import, licentele de import si autolimitarile la export;
b. taxele de prelevare variabila la import, ajustarea fiscala la frontiera, taxele antidumping si compensatorii, depunerile prealabile in valuta la import si ajustarea fiscala la frontiera;
c. cerinte de ordin tehnic cum ar fi evaluarea marfurilor in vama sau formalitati si documente suplimentare cerute la export sau import;
d. norme de securitate, norme sanitare si fitosanitare si norme privind ambalarea, marcarea si etichetarea.
ANS: C
20. Barierele netarifare de tipul obstacolelor tehnice, care decurg din standardele aplicate marfurilor sunt:
a. inerdictiile la import, contingentele de import, licentele de import si autolimitarile la export;
b. taxele de prelevare variabila la import, ajustarea fiscala la frontiera, taxele antidumping si compensatorii, depunerile prealabile in valuta la import si ajustarea fiscala la frontiera;
c. cerinte de ordin tehnic cum ar fi evaluarea marfurilor in vama sau formalitati si documente suplimentare cerute la export sau import;
d. norme de securitate, norme sanitare si fitosanitare si norme privind ambalarea, marcarea si etichetarea.
ANS: D
21. Acele reglementari care au in vedere bunurile destinate consumului productiv si care cer indeplinirea anumitor conditii de calitate, de igiena si de securitate a muncii sunt:
a. norme sanitare;
b. norme fitosanitare;
c. norme de securitate;
d. norme privind marcarea produselor.
ANS: C
22. La nivel macroeconomic, subventiile directe la export sunt masuri de natura:
a. fiscala;
b. financiar- bancara;
c. bugetara;
d. valutara.
ANS: C
23. Asigurarea si garantarea creditelor de export, la nivel macroeconomic este o masura de natura:
a. valutara;
b. financiar-bancara;
c. bugetara;
d. fiscala.
ANS: B
24. Formula corecta de calcul pentru indicele de pret este:
a. c.
b. d.
ANS: D
25. Nu fac obiectul comertului invizibil:
a. serviciile;
b. marfurile;
c. alte valori care nu suntbunuri materiale.
ANS: B
26. Activitatile prestate sub forma de transporturi, turism, asigurari, activitati bancare comert cu brevete, licente, etc. se numesc:
a. servicii- factor;
b. servicii non-factor.
ANS: B
27. Serviciile care se materializeaza in venituri valutare sub forma de profit, dobanda, salarii si subventii rezultate din miscarea internationala de capital, munca si tehnologii, se numesc:
a. servicii-factor;
b. servicii non-factor.
ANS: A
28. Cea de-a doua forma de manifestare a creativitatii umane, considerata a fi o realizare superioara si care inglobeaza acte de creatie stiintifica, literara si artistica, este:
a. proprietatea industriala;
b. proprietatea intelectuala;
c. inteligenta economica;
d. creativitatea.
ANS: B
29. Creatia stiintifica sau tehnica de noutate absoluta in raport cu stadiul cunoscut al tehnicii, care are un caracter practic si aplicativ, se numeste:
a. proprietate intelectuala;
b. inovatie;
c. tehnologie;
d. inventie.
ANS: D
30. Ansamblul cunostintelor tehnice de specialitate care vizeaza activitatea economica, in sensul realizarii productiei, crearea de noi produse sau la modificari esentiale ale celor existente, inclusiv managementul procesului de fabricatie si comercializare, se numeste:
a. creativitate;
b. inteligenta economica;
c. inovatie.
d. inventie;
e. tehnologie.
ANS: E
31. Ansamblul actiunilor coordonate de cercetare, prelucrare si distribuire a informatiei utile in vederea exploatarii sau necesare agentilor economici, se numeste:
a. creativitate;
b. inteligenta economica;
c. inovatie;
d. inventie;
e. tehnologie.
ANS: B
32. Principalul furnizor de tehnologie pe piata mondiala, care detine circa 50% din totalul transferurilor internationale de tehnologie este:
a. SUA;
b. Japonia;
c. Germania;
d. Uniunea Europeana.
ANS: A
33. Cesiunea, locutiunea, licentierea si aportul la constituirea capitalului social al unei societati mixte, sunt forme de comercializare specifice pentru:
a. licenta;
b. marca;
c. brevet de inventie;
d. know-how.
ANS: C
34. Abilitatea tehnica, cunostintele tehnice, experienta tehnica si procedeele folosite sunt principalele elemente componente ale:
a. licentei;
b. marcii;
c. brevetului de inventie;
d. know-how-ului.
ANS: D
35. Organizatia internationala al carei obiectiv este cooperarea in domeniul protectiei proprietatii intelectuale si care are ca sarcina promovarea activitatii intelectuale creatoare si inlesnirea transferului de tehnologie intre state este:
a. ONUDI;
b. PNUD;
c. UNESCO;
d. OMPI;
e. ONU.
ANS: D
36. Sfera economica de interferenta a intereselor purtatorilor de oferta turistica (materializata prin productie), cu cele ale purtatorilor de cerere turistica (materializata prin consum) reprezinta:
a. oferta turistica;
b. cererea turistica;
c. consumul turistic.
d. piata turistica;
e. produsul turistic.
ANS: D
37. Ansamblul persoanelor care isi manifesta dorintade a se deplasa periodic si temporar in afara resedintei proprii, pentru alte motive decat prestarea unei activitatiremunerate, reprezinta:
a. oferta turistica;
b. cererea turistica;
c. consumul turistic;
d. piata turistica;
e. produsul turistic.
ANS: B
38. Ansamblul elementelor care concura la obtinerea produsului turistic, sau altfel spus, integreaza ansamblul resurselor economice mobilizate in calitate de factori ai productiei turistice, reprezinta:
a. oferta turistica;
b. cererea turistica;
c. consumul turistic;
d. piata turistica;
e. produsul turistic.
ANS: A
39. Rezultatul asocierilor si interdependentelor dintre resurse si servicii este:
a. oferta turistica;
b. cererea turistica;
c. consumul turistic;
d. piata turistica;
e. produsul turistic.
ANS: E
40. Elementele atractive si elementele functionale sunt doua categorii componente ale:
a. produsul turistic;
b. consumul turistic;
c. piata turistica;
d. cererea turistica.
ANS: A
41. Metoda de conlucrare reglementata juridic prin care o intreprindere extinde asupra altora dreptul de a efectua operatii de productie si comercializare in domeniul hotelier, conform tehnicilor sale proprii se numeste:
a. asociatie profesionala;
b. fransiza;
c. lanturi voluntare.
ANS: B
42. Forma clasica de concentrare a productiei care se realizeaza prin diversificarea activitatii unei societati, pornind de la cumpararea sau fuziunea unor intreprinderi ce nu au activitati inrudite din punct de vedere industrial sau comercial, se numeste:
a. concentrare orizontala;
b. concentrare verticala;
c. conglomerat.
ANS: C
43. Singura organizatie interguvernamentala cu atributii turistice generale exercitate la scara mondiala, este:
a. UNESCO;
b. ONU;
c. OMS;
d. OMT;
e. PNUD.
ANS: D
44. In functie de mediul in care se desfasoara, modalitatile de transport se clasifica in:
a. transport maritim, fluvial, rutier, feroviar, prin conducte si cablu si transport aerian;
b. expeditii fara transbordare si expeditii cu transbordare;
c. transporturi de marfuri de masa, de marfuri generale si de marfuri speciale.
ANS: A
45. In functie de modul de folosire a mijloacelor de transport, modalitatile de transport se clasifica in:
a. transport maritim, fluvial, rutier, feroviar, prin conducte si cablu si transport aerian;
b. expeditii fara transbordare si expeditii cu transbordare;
c. transporturi de marfuri de masa, de marfuri generale si de marfuri speciale.
ANS: B
46. Atunci cand raportam serviciul datoriei externe (Sde) la veniturile anuale ale unui stat (Va), ceea ce obtinem reprezinta:
a. cuantumul datoriei externe;
b. rata datoriei externe;
c. rata obligatiilor externe;
d. acest raport nu are relevanta din punct de vedere economic.
ANS: B
47. Atunci cand raportam serviciul datoriei externe (Sde) la veniturile debitorilor (Vd), ceea ce obtinem reprezinta:
a. cuantumul datoriei externe;
b. rata datoriei externe;
c. rata obligatiilor externe;
d. acest raport nu are relevanta din punct de vedere economic.
ANS: B
48. Raportand serviciul datoriei externe (Sde) la nivelul rezervelor oficiale (Nro), determinam:
a. cuantumul datoriei externe;
b. rata datoriei externe;
c. rata obligatiilor externe;
d. acest raport nu are relevanta din punct de vedere economic.
ANS: C
49. Creditele pe termen scurt, creditele pe termen lung si creditele acordate de FMI sunt componentele principale ale:
a. datoriei private negarantate;
b. datoriei publice;
c. datoriei publice garantate guvernamental;
d. datoriei externe.
ANS: D
50. Forma de cooperare pe piata mondiala prin care firmele specializate isi asuma sarcina de a-i scuti pe clientii lor de operatiunile financiare ce decurg din activitatile comerciale, se numeste:
a. consulting;
b. asistenta de specialitate;
c. factoring;
d. leasing.
ANS: C
51. Programele comune de cercetare sunt forme de cooperare specifice:
a. domeniului tehnico-stiintific;
b. domeniului productiei;
c. domeniului comercializarii produselor.
ANS: A
52. Oferta comuna este o forma de cooperare specifica :
a. domeniului tehnico-stiintific;
b. domeniului productiei;
c. domeniului comercializarii produselor.
ANS: C
53. Factoringul este o forma a cooperari economice internationale specifica:
a. domeniului tehnico-stiintific;
b. domeniului productiei;
c. domeniului comercializarii produselor.
ANS: C
54. Consultatiile ingineresti (consulting - engineering) sunt forme de cooperare internationala specifice:
a. domeniului tehnico-stiintific;
b. domeniului productiei;
c. domeniului comercializarii produselor.
ANS: C
55. Ce sector distinct din PIBformeaza pe plan national serviciile?
a. primar
b. secundar
c. tertiar
ANS: C
56. FMI, prin elaborarea balanţei de plăţi externe standard, grupează serviciile internaţionale în:
a. servicii factor şi servicii non – factor
b. servicii comerciale, investiţionale, tehnologice, de marketing, servicii culturale şi artistice, servicii educaţionale şi de tratament sanitar, servicii turistice, servicii de comunicaţii şi transport, servicii prestate de emigranţi, construcţiile efectuate în străinătate
c. transporturi, turism, venituri din deplasarea factorilor de producţie şi transferuri unilaterale de fonduri băneşti oficiale şi private
d. utilizeaza diverse criterii de clasificare
ANS: C
57. Comerţul cu servicii se numeşte invizibil, pentru că acestea
a. se creează şi se utilizează în acelaşi timp şi în acelaşi loc.
b. nu figurează în tariful vamal al unei ţări sau al alteia şi, deci, nu se percep taxe vamale la graniţa unui stat.
c. sunt nestocabile.
d. sunt intangibile
ANS: B
58. Ponderea comerţului invizibil în raport cu comerţul cu mărfuri are o tendinţă de
a. creştere mai rapidă
b. scadere
c. stagnare
d. crestere in ritm lent
ANS: A
59. Există numeroase ţări în care serviciile constituie un domeniu de sine stătător şi pentru multe dintre ele reprezintă o sursă însemnată de
a. relatii
b. bunastare
c. confort
d. venituri
ANS: D
60. Ce tara îşi acoperă necesarul de valută pentru importurile sale în proporţie de 30-40% din transporturile maritime?
a. Norvegia
b. SUA
c. Germania
d. Japonia
ANS: A
61. Ponderea comerţului cu brevete, licenţe, know-how şi alte forme de tehnologii moderne din total comerţ invizibil este de:
a. 10%
b. 20%
c. 30%
d. 40%
ANS: A
62. Principalul beneficiar al comerţului cu „inteligenţa vie” este
a. SUA
b. Germania
c. Franta
d. Spania
ANS: A
63. Industria telecomunicaţiilor a cunoscut, în timp şi alte mutaţii în afara celor cantitative şi tehnice, cum ar fi de exemplu, cele de natură
a. structurală şi functionala
b. structurală şi dinamica
c. structurală şi organizatorică
d. structurală şi tipologica
ANS: C
64. În funcţie de anumite caracteristici ale mărfurilor tranzacţionate, acestea pot fi livrate direct prin Internet (este cazul mărfurilor „digitizabile”, cum este software-ul), sau pot fi livrate fizic
a. in magazine
b. in depozite
c. la domiciliul cumpărătorului
d. la bursele de marfuri
ANS: C
65. Ce state ale Uniunii Europene sunt mult mai receptive la importul de filme europene decât alte ţări?
a. Germania si Marea Britanie
b. Belgia si Italia
c. Austria si Olanda
d. Franţa şi Spania
ANS: D
66. Comerţul mondial cu filme, programe de televiziune şi producţii video este dominat de
a. Italia
b. Franta
c. SUA
d. Marea Britanie
ANS: C
67. Consumatorul cel mai important de filme, programe de televiziune şi producţii video de pe piaţa mondială este
a. SUA
b. Uniunea Europeana
c. Australia
d. China
ANS: B
68. Comerţul internaţional cu servicii (comerţul invizibil) vehiculează pe piaţa mondială activităţi nemateriale de circa
a. 1.000 mld. dolari SUA
b. 1.700 mld. dolari SUA.
c. 2.500 mld. dolari SUA
d. 3.000 mld. dolari SUA
ANS: B
69. Marii importatori de servicii sunt:
a. Canada, Australia, China, India
b. Italia, Austria, Belgia, Spania
c. Germania, SUA, Japonia şi Franţa
d. Argentina, Mexic, Venezuela, Egipt,
ANS: C
70. Balanţa comerţului invizibil poate fi activă sau pasivă pentru o ţară sau alta. Au sold activ în balanţa comerţului cu servicii
a. SUA, Franţa, Spania, Hong Kong (China)
b. Japonia, Germania, Rusia, Canada
c. Austria, Olanda, Belgia, Danemarca
d. Venezuela, Argentina, Mexic, Egipt
ANS: A
71. Fluxurile internaţionale de tehnologie se concentrează pe un teritoriu restrâns, format din triunghiul: SUA, Uniunea Europeană şi Japonia, care deţin din totalul transferurilor internaţionale de tehnologie circa
a. 60%
b. 70%
c. 80%
d. 90%
ANS: D
72. Germania este singura ţară europeană care are o pondere a cheltuielilor de cercetare-dezvoltare în producţia industrială comparabilă cu
a. Franta sau Marea Britanie
b. Suedia sau Norvegia
c. SUA sau Japonia
d. Canada sau Rusia
ANS: C
73.
Piaţa internaţională de tehnologii se caracterizează prin:
a. poziţia de monopol si oligipol
b. pozitia de monopson si oligopson
ANS: A
74. A organizat la Viena, în anul 1979, Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Ştiinţă şi Tehnologie, care a adoptat un program de acţi-uni, în sensul creării Comitetului Interguvernamental pentru Ştiinţă şi Tehnologie în folosul dezvoltării
a. UNCTAD
b. PNUD
c. OMC
d. ONU
ANS: D
75. A identificat şi inventariat principalele tipuri de abuzuri şi restricţii, practicate în transferul internaţional de tehnologie sub forma licenţelor de producţie
a. ONU
b. UNCTAD
c. PNUD
d. ONUDI
ANS: B
76. A elaborat, în 1977, un ghid asupra licenţelor, ce reliefează principalele probleme de ordin juridic pe care le implică negocierea licenţelor sau acordurilor privind transferul internaţional de tehnologie, atenţionând statele în curs de dezvoltare asupra principalelor inconveniente sau dispoziţii ce contravin intereselor acestora
a. ONU
b. ONUDI
c. OMPI
d. PNUD
ANS: C
77. S-a preocupat şi de protejarea secretelor comerciale şi a know-how-ului împotriva oricărui abuz de încredere şi a oricărui act contrar practicilor comerciale oneste (loiale).
a. ONU
b. ONUDI
c. OMPI
d. UNCTAD
ANS: D
78.
A elaborat programe pentru transferul de tehnologii adecvate necesităţilor, posibilităţilor şi intereselor ţărilor, pregătirea cadrelor de specialitate, prestând în acelaşi timp servicii de consultanţă cu privire la realizarea de noi produse, cu luarea în considerare a condiţiilor şi tendinţelor de pe piaţa mondială.
a. ONUDI
b. ONU
c. UNCTAD
d. PNUD
ANS: A
79. Are vocaţia de a proteja şi recompensa inventatorii şi au-torii recunoscuţi pentru creativitatea lor şi, totodată, pentru modul în care se comercializează produsele de proprietate intelectuală.
a. ONUDI
b. ONU
c. OMPI
d. OCDE
ANS: C
80.
În cazul produselor industriei prelucrătoare, peste 73% din exporturi se derulează între ţările:
a. dezvoltate
b. in curs de dezvoltare
c. in tranzitie la economia de piata
d. sarace
ANS: A
81.
Care dintre tipurile de balante redate mai jos reflectă în mod sintetic exportul, importul şi soldul comercial al unei ţări ?
a. balanta de plati externe
b. balanţa comercială
c. balanta de venituri si cheltuieli
ANS: B
82.
Cooperarea microeconomicã are ca obiectiv imediat obtinerea unor avantaje nemijlocite
a. calitative , tehnice sau financiare.
b. materiale, tehnice sau financiare.
c. materiale, tehnice sau valutare.
d. calitative,materiale sau financiare.
ANS: B
83.
Cooperarea economicã internationalã între unitãti, firme si corporatii a apãrut si se dezvoltã pe fondul revolutiei tehnico-stiintifice contemporane si al adâncirii
a. relatiilor economice internationale
b. circuitului economic international
c. schimburilor economice internationale
d. diviziunii internationale a muncii.
ANS: D
84.
Clasificã actiunile de cooperare economicã în raport cu caracterul institutional si tehnico-economic al conventiilor.
a. ONUDI
b. UNCTAD
c. Comisia economicã a ONU pentru Europa
d. PNUD
ANS: A
85. Reprezintã un sistem de finantare a dezvoltãrii preferabil împrumuturilor bancare, fiind într-o mãsurã mai mare corespunzãtor nevoilor de finantare pe termen mediu si lung a unei economii nationale.
a. investitiile externe directe de capital
b. împrumuturile bancare externe de la bãncile comerciale transnationale
c. emisiunile de obligatiuni
d. ajutorul public pentru dezvoltare
ANS: C
86. Constituie transferurile de resurse financiare sau în naturã ce nu implicã rambursarea
a. ajutoarele
b. împrumuturile pentru ajutoare
c. donatiile
d. alte contributii ale sectorului public
ANS: C
87. În general, datoria externã a unei tãri este reprezentatã de totalitatea sumelor de bani si a altor active datorate creditorilor externi de cãtre rezidentii unei tãri pe o perioadã
a. de un an
b. mai mica de un an
c. mai mare de sase luni
d. mai mare de un an
ANS: D
88.
Având în vedere cã statul american era singurul care îsi putea permite la acea vreme o acoperire în aur a monedei sale, aceasta constituia singura monedã convertibilã în aur, astfel încât autoritãtile monetare americane asigurau oricând, la cererea bãncilor centrale ale tãrilor membre ale FMI, o conversie în aur a detinerilor lor de dolari SUA la pretul stabilit de
a. 35 USD/uncia de aur fin.
b. 33 USD/uncia de aur fin.
c. 32 USD/uncia de aur fin.
d. 30 USD/uncia de aur fin.
ANS: A
89. Sistemul monetar creat la Bretton Woods a functionat satisfãcãtor pânã la sfârsitul anilor ___ , când a intrat într-o profundã crizã structuralã.
a. ‘50
b. ‘70
c. ‘40
d. ’60
ANS: D
90. În lume existã, în prezent, circa ____ de monede nationale declarate formal convertibile din totalul de 184 de state membre ale FMI
a. 184
b. 170
c. 140
d. 120
ANS: A
91. Fondul Monetar Internaþional (FMI) este organizatia care a supravietuit pânã în prezent, chiar dupã criza valutarã din:
a. 1970-1972
b. 1971-1973
c. 1974-1976
d. 1977-1979
ANS: B
92.
Termenul de rãscumpãrare a monedei nationale, adicã termenul de rambursare, se stabileste în functie de posibilitãtile tãrii respective de a-si echilibra balanta de plãti externe, dar el nu trebuie sã depãseascã
a. 1 an
b. 3 ani
c. 4 ani
d. 5 ani
ANS: D
93. Balanta tranzactiilor sau operatiunilor curente este formatã din balanta comercialã sau de mãrfuri, la care se adaugã balanta serviciilor sau „invizibilelor” (formatã din bunuri si servicii, venituri si din transferurile curente). Acestea formeazã
a. Capitolul I + Capitolul II.
b. Capitolul II
c. Capitolul I.
d. Capitolul I + Capitolul II + Capitolul III.
ANS: C
94.
Prin aceastã conventie sunt reglementate, în mod uniform, conditiile generale în care se încheie si se executã contractul rutier de mãrfuri, reprezentat de scrisoarea de trãsurã CMR.
a. Conventia ONU
b. Conventia privind transporturile feroviare internationale (COTIF)
c. Conventia referitoare la contractul de transport international al mãrfurilor pe calea rutierã
d. Conventia vamalã referitoare la transportul international sub acoperirea carnetelor TIR
ANS: C
95. Acordã transportatorilor avantaje de ordin vamal, menite sã faciliteze traficul international de mãrfuri.
a. Conventia ONU
b. Conventia privind transporturile feroviare internationale (COTIF)
c. Conventia referitoare la contractul de transport international al mãrfurilor pe calea rutierã
d. Conventia vamalã referitoare la transportul international sub acoperirea carnetelor TIR
ANS: D
96. Tãrile cu balanta turisticã echilibratã sunt:
a. Canada, Belgia, Austria, Brazilia, Egipt
b. Grecia, Spania, Italia, Elvetia, Marea Britanie, Portugalia, Israel, Mexic
c. SUA, Germania, Japonia, Tãrile nordice, Olanda, Franta.
ANS: A
97. Tãrile cu balantã turisticã excedentarã sunt:
a. Canada, Belgia, Austria, Brazilia, Egipt
b. Grecia, Spania, Italia, Elvetia, Marea Britanie, Portugalia, Israel, Mexic
c. SUA, Germania, Japonia, Tãrile nordice, Olanda, Franta.
ANS: B
MATCHING
Transferul internaţional de tehnologie este o componentă dinamică a relaţiilor economice internaţionale, cu atribuţii deosebite în promovarea progresului tehnologic la nivel planetar. Pentru a explica fenomenul transferului de tehnologie, trebuie explicate unele noţiuni preliminare.
a. Constituie prima formă de manifestare a creativităţii umane, înglobând realizările tehnice din toate ramurile economiei, ştiinţei şi culturii, care reprezintă un progres faţă de realizările anterioare ale tehnicii mondiale, perfecţionările tehnice sau organizatorice aduse în procesul muncii şi care semnifică o noutate, o schimbare, un progres (inovaţiile), procedeele şi tehnicile nebrevetate (know-kow), consultanţa de specialitate (consultanţă), asistenţa tehnico-inginerească, precum şi toate semnele distinctive care permit o identificare rapidă a produselor şi diferenţierea celor identice sau asemănătoare, realizate de terţi (marca de fabrică, marca de comerţ, marca de serviciu, denumirile de origine, indicaţiile de provenienţă), inclusiv numele comerciale, firmele, emblemele şi titlurile.
b. Reprezintă cea de-a doua formă de manifestare a creativităţii umane, fiind considerată o realizare superioară, bazată pe capacitatea oamenilor de a gândi, de a cunoaşte şi de a opera cu noţiuni, considerând că realitatea înconjurătoare este inteligibilă şi poate fi cunoscută cu ajutorul intelectului, şi care înglobează acte de creaţie ştiinţifică, literară şi artistică.
c. Este obiect al proprietăţii industriale şi reprezintă o creaţie ştiinţifică sau tehnică de noutate absolută în raport cu stadiul cunoscut al tehnicii, care nu a mai fost brevetată sau făcută publică şi care are un caracter practic, aplicativ.
d. Este un element al proprietăţii intelectuale şi reprezintă noutatea, perfecţionarea, schimbarea, adică elementele ce caracterizează know-how-ul.
e. Este „ansamblul acţiunilor coordonate de cercetare, prelucrare şi distribuire a informaţiei utile în vederea exploatării sau necesare agenţilor economici
f. Este determinată de legăturile care se formează între om – tehnică – economie – mediu social, legături ce prefigurează de fapt capacitatea de a gestiona ideile.
g. Ansamblul cunoştinţelor tehnice de specialitate care vizează activitatea economică, în sensul realizării producţiei, crearea de noi produse sau modificări esenţiale ale celor existente, inclusiv managementul procesului de fabricaţie şi comercializare
h. Este o componentă a comerţului invizibil şi este cunoscut şi sub denumirea de comerţ cu tehnologii; se derulează într-un ritm superior comerţului internaţional cu mărfuri, deşi ca pondere acesta reprezintă o valoare redusă raportat la valoarea co-merţului internaţional cu mărfuri.
1. Invenţia
2. Proprietatea intelectuală
3. Inteligenţa economică
4. Inovaţia
5. Proprietatea industrială
6. Creativitatea
7. Tehnologie
8. Transferul de tehnologie
1. ANS: C
2. ANS: B
3. ANS: E
4. ANS: D
5. ANS: A
6. ANS: F
7. ANS: G
8. ANS: H
Canalele transferului de tehnologii
a. conferă titularului său, pe o durată limitată, o serie de drepturi, dintre care cel mai important este dreptul de folosire exclusivă a invenţiei, în sensul că numai titularul îl poate exploata, comercializa sau poate autoriza pe alţii să-l exploateze.
b. ansamblul de noţiuni şi de experienţă, de operaţiuni şi procedee necesare fabricării unui produs sau executării unei lucrări într-un anumit domeniu de activitate
c. constă într-o înţelegere contractuală, intervenită între un furnizor de consultanţă şi inginerie tehnică şi un beneficiar extern, prin care furnizorul se angajează să presteze servicii inginereşti şi de consultanţă pentru anumite lucrări de investiţii, efectuarea de studii tehnico-economice, acordarea de asistenţă tehnică.
d. cuprinde transferul drepturilor de proprietate industrială, exporturile directe de maşini, utilaje, echipamente, instalaţii, activităţi de construcţii montaj, punerea în funcţiune, recepţia, garantarea parametrilor tehnologici, asigurarea pieselor de schimb, lucrări geologice, execuţia de foraje şi montarea instalaţiilor de sonde etc.
e. reprezintă activitatea de valorificare a cunoştinţelor pe care le deţine un personal specializat, ce transmite personalului unei firme beneficiare, la sediul propriu sau la sediul firmei beneficiare, cunoştinţele pe care le deţine.
9. Activitatea de consulting-engineering
10. Know-how-ul
11. Show-how-ul
12. Comerţul internaţional cu tehnologii sub forma exporturilor complexe
13. Brevetul de invenţie
9. ANS: C
10. ANS: B
11. ANS: E
12. ANS: D
13. ANS: A
Caror tipuri de specializare internationala le corespund urmatoarele modele?
a. subansamble – produs finit; subansamble – subansamble.
b. maşini contra maşini; produse chimice contra produse chimice; bunuri industriale de consum contra bunuri industriale de consum; produse metalurgice contra produse metalurgice.
c. ervicii – produse de bază sau prelucrate; construcţii industriale sau civile – produse industriale de bază; materii prime minerale – produse agroalimentare; produse agroalimentare – produse prelucrate; materii prime minerale – produse prelucrate.
d. licenţa şi/sau know-how contra licenţă şi/sau know-how; licenţă contra subansamble;licenţă contra produs finit; licenţă contra servicii.
e. maşini şi utilaje contra produse chimice; produse chimice contra bunuri industriale de consum; bunuri industriale de consum contra maşini şi utilaje.
14. Specializarea interramură prelucrătoare
15. Specializarea intersectorială
16. Specializarea organologică
17. Specializarea intraramură prelucrătoare
18. Specializarea tehnologică
14. ANS: E
15. ANS: C
16. ANS: A
17. ANS: B
18. ANS: D
a. se stabilesc de către stat sub forma unor plafoane maxime, cantitative sau valorice, admise la import, pe o perioadă determinată de timp, dar fără o repartiţie a acestora pe ţări de provenienţă.
b. sunt utilizate pentru produsele liberalizate la import şi folosesc la evidenţa operaţiunilor de comerţ exterior.
c. sunt acele autorizaţii pe care le acordă statele firmelor importatoare pentru un anumit produs sau grupă de produse pe o perioadă de timp bine determinată, în funcţie de natura produsului şi de distanţa geografică faţă de ţara de provenienţă a importului.
d. sunt emise pentru produsele neliberalizate la import şi se acordă selectiv în funcţie de ţara de origine, de produs sau de grupa de produse etc., prin intermediul lor exercitându-se un control riguros privind respectarea contigentelor de import.
e. se pun în aplicare de către organele statale şi presupun refuzul acestora de a elibera licenţe de import pentru produsele supuse interdicţiilor, cauzele putând fi de natură economică , de natură politică sau de altă natură .
f. sunt scăderi ale exporturilor acceptate de însăşi statele exportatoare prin înţelegeri oficiale sau neoficiale cu ţările importatoare la cererea sau sub presiunea acelora din urmă, în caz contrar, ţările importatoare aplicând ele însele măsuri foarte restrictive la import şi pe o perioadă mai îndelungată de timp.
g. se stabilesc prin negocieri şi se înscriu în listele anexă la acordurile sau protocoalele comerciale încheiate între state, cu specificarea exactă a ţării de provenienţă.
h. plafonul superior, valoric sau cantitativ, situat sub nivelul realizat în condiţii de comerţ liber, care este admis la importul anumitor produse sau grupe de produse pe o perioadă determinată de timp, de regulă 1 an
19. Contingentele de import
20. Contingentele de import globale
21. Prohibirile sau interdicţiile la import, temporare sau selective
22. Licenţele de import automate
23. Licenţele de import neautomate sau discreţionare
24. Contingentele de import globale
25. Limitarile voluntare
26. Licentele de import
19. ANS: H
20. ANS: A
21. ANS: E
22. ANS: B
23. ANS: D
24. ANS: G
25. ANS: F
26. ANS: C
a. se utilizează ca instrument de politică comercială pentru statele care sporesc artificial preţul la produsele exportate; această măsură se impune pentru a reduce preţurile de export ale produselor respective şi pentru a limita importul.
b. sunt acele reglementări care au în vedere bunurile destinate consumului productiv şi care cer îndeplinirea anumitor condiţii de calitate, prescripţii tehnice de igienă şi securitate a muncii cărora trebuie să le corespundă produsele importate.
c. un regim fiscal potrivit căruia produsele de import sunt supuse la acelaşi tip de impozitare ca şi cele indigene, iar produsele de export sunt scutite de impozitele indirecte.
d. constituie o măsură relativ recentă potrivit căreia firmele importatoare sunt obligate să depună, în contul organelor vamale ale ţărilor lor, o anumită cotă-parte în valută din valoarea probabilă a viitorului import, cu cel puţin 6 luni înainte de efectuarea acestuia.
e. se folosesc pe post de instrument de politică comercială în cazul în care pe piaţa internaţională preţurile la anumite produse scad, ele devenind astfel mai competitive la export sau în cazul în care produsele de pe piaţa internă au costurile de producţie mult mai ridicate decât cele ale concurenţei.
f. sunt acele reglementări, foarte diferite de la o ţară la alta, care au în vedere cerinţele speciale cu privire la ambalarea, etichetarea şi marcarea produselor de import şi care ocazionează cheltuieli suplimentare şi întârzieri în derularea contractelor, ducând astfel la limitarea importurilor.
g. acestea se utilizează numai ca răspuns faţă de o politică comercială neloială, cum ar fi subvenţionarea exporturilor sau politica de dumping.
h. se practică în interiorul UE în cadrul mecanismului politicii agricole comunitare; aceste taxe vamale suplimentare vizează importurile de produse agricole din ţările terţe care intră sub incidenţa politicii agricole comunitare şi se calculează ca diferenţă între preţul de import şi preţul comunitar, din care se scad cheltuielile de transport pe parcurs intern comunitar.
27. Preţurile minime la import
28. Ajustarea fiscală la frontieră
29. Depozitele prealabile în valută la import
30. Taxele de prelevare variabilă la import
31. Normele privind ambalarea, marcarea şi etichetarea
32. Normele de securitate
33. Preţurile maxime la import
34. Taxele antidumping şi compensatorii sau taxe de retorsiune
27. ANS: E
28. ANS: C
29. ANS: D
30. ANS: H
31. ANS: F
32. ANS: B
33. ANS: A
34. ANS: G
a. se face la o instituţie bancară din ţara exportatorului şi urmăreşte acoperirea riscului exportatorului de a nu încasa la scadenţă contravaloarea mărfurilor vândute pe credit.
b. sunt acele sume pe care statul le alocă întreprinderilor mici şi mijlocii pe linia sporirii activităţii de export a acestora.
c. cointeresează exportatorii prin majorarea câştigului net realizat la export, dar şi prin creşterea competitivităţii exporturilor datorită reducerii sau eliminării taxelor şi impozitelor care intră în costul de producţie.
d. se face de către o instituţie bancară din ţara cumpărătorului (importatorului) care se obligă faţă de banca creditoare din ţara exportatorului de a achita contravaloarea mărfii livrate pe credit în cazul în care debitorul (importatorul) devine insolvabil.
e. sunt reduceri sau scutiri de la plata impozitului pe venitul provenit din export pentru a impulsiona exporturile, putând fi asimilate cu primele indirecte de export.
f. sunt formate din subvenţiile directe de export, care sunt reprezentate de alocările de la buget în contul ramurilor ce prezintă interes pentru economia naţională pentru a le rentabiliza exporturile atunci când preţurile mărfurilor similare de pe piaţa mondială se situează la nivelul costurilor de producţie sau sub aceste costuri.
g. acordate în baza unor acorduri interguvernamentale încheiate între ţara exportatoare şi ţara importatoare, sunt reprezentate prin deschiderea unui credit pe termen lung de către o instituţie financiară din ţara exportatorului în favoarea unei bănci, instituţii financiare sau organizaţii comerciale din ţara importatorului, credit garantat de guvernul ţării importatoare.
h. se alocă de către stat exportatorilor care realizează un volum mare de desfaceri pe pieţele externe sau care exportă produse ale unor industrii foarte importante pentru economia naţională şi urmăresc sporirea volumului desfacerilor pe anumite pieţe, putând influenţa atât structura pe mărfuri a exporturilor, cât şi orientarea geografică a acestora în funcţie de interesele ţării respective.
35. Măsurile de natură bugetară de stimulare a exporturilor
36. Facilităţile fiscale acordate exportatorilor
37. Primele directe de export
38. Adoptarea măsurilor de natură fiscală de stimulare a exporturilor
39. Asigurarea pentru creditele furnizor
40. Subvenţiile indirecte de export
41. Garantarea pentru creditele cumpărător
42. Liniile de credit
35. ANS: F
36. ANS: E
37. ANS: H
38. ANS: C
39. ANS: A
40. ANS: B
41. ANS: D
42. ANS: G
a. reprezintă scutirea de la plata taxelor vamale a produselor importate ce urmează a fi încorporate în mărfurile destinate exportului sau care vor fi prelucrate pentru obţinerea unor produse destinate exportului.
b. au ca scop influenţarea potenţialilor clienţi externi pentru a procura anumite produse care sunt sau vor fi disponibile pentru export.
c. sunt un fel de prime indirecte ce se acordă exportatorilor cu prilejul preschimbării valutei străine în moneda naţională la un curs de schimb mai avantajos (curs cu primă) decât cursul pieţei pentru a încuraja exportul de mărfuri spre anumite ţări sau grupe de ţări.
d. se înscrie, de obicei, în cadrul acordurilor comerciale şi de plăţi, dar şi în cadrul tratatelor de comerţ şi navigaţie, şi prevede obligaţia părţilor semnatare de a-şi acorda reciproc toate avantajele pe care le-au acordat sau pe care le vor acorda în viitor ţărilor terţe în domeniu.
e. se materializează în reduceri, scutiri sau restituiri ale impozitelor pe circulaţia produselor pentru a putea fi folosite la îmbunătăţirea producţiei naţionale, pentru perfecţionare sau pentru crearea de noi locuri de muncă.
f. are în vedere respectarea obligaţiilor asumate de către părţile contractante de a-şi acorda reciproc, automat şi fără alte compensaţii, toate privilegiile şi avantajele acordate de ele sau care vor fi acordate în viitor ţărilor terţe în domeniul relaţiilor comerciale.
g. are în vedere obligaţia părţii contractante de a extinde în mod automat şi gratuit asupra celuilalt stat semnatar al acordului (tratatului) numai acele privilegii şi avantaje pe care le-a acordat sau pe care le va acorda în viitor unei ţări terţe fără nici un fel de compensaţie din partea acesteia.
h. este prevederea care se înscrie în acordurile şi tratatele economice încheiate între state în vederea desfăşurării activităţii de comerţ exterior prin care părţile semnatare se obligă să acorde persoanelor fizice sau juridice ale unui stat semnatar, ce exercită fapte şi acte de comerţ sau alte activităţi economice pe teritoriul celuilalt stat semnatar, aceleaşi drepturi şi obligaţii în materie economică, ca şi naţionalilor.
43. Facilităţile fiscale pentru mărfurile exportate
44. Clauza naţiunii celei mai favorizate
45. Măsurile promoţionale
46. Clauza naţiunii celei mai favorizate, forma necondiţionată
47. Drawback-ul
48. Clauza regimului naţional
49. Clauza naţiunii celei mai favorizate, forma condiţionată
50. Acordarea primelor valutare
43. ANS: E
44. ANS: D
45. ANS: B
46. ANS: F
47. ANS: A
48. ANS: H
49. ANS: G
50. ANS: C
Formele de cooperare în productie cunosc un proces de amplã diversificare ca urmare a varietãtii domeniilor, ramurilor si intereselor economice ale partenerilor.
a. este o formã de legãturã între cercetare si asimilarea în productie.
b. reprezintã o formã relativ simplã de cooperare, prin care una din pãrti fabricã un produs finit sau semifinit dupã modelul, documentatiile sau instructiunile partenerului, fie pe baza capacitãtilor existente, fie creând în acest scop capacitãti noi.
c. sunt o formã evoluatã a cooperãrii în productie, prin care partenerii îsi valorificã complementaritatea factorilor si a costurilor de productie ca urmare a îmbinãrii potentialelor tehnice, umane si financiare în faza de conceptie, de executie si de comercializare.
d. este forma de cooperare initiatã si fundamentatã de România, formã care si-a gãsit o largã recunoastere si dezvoltare practicã. Rambursarea creditului în produsele obiectivului construit în cooperare are o serie de avantaje ce decurg din solidaritatea intereselor partenerilor, pe de o parte, în asimilarea în scurt timp a productiei la nivel tehnic ridicat, iar pe de altã parte, în certitudinea desfacerii mãrfurilor fãrã un efort valutar împovãrãtor
e. este o formã mai complexã de cooperare, prin care unii parteneri realizeazã diverse faze ale ciclului constructiei , iar alti parteneri realizeazã productia efectivã, rambursând contravaloarea livrãrilor si serviciilor fie prin produsele realizate la obiectivele respective, fie prin alte produse sau servicii.
f. reprezintã o formã a cooperãrii rezultând din construirea în comun a unor obiective. Se creeazã atunci când pãrtile se conving cã prin formele anterioare ale cooperãrii nu beneficiazã pe deplin de avantajele cooperãrii economice.
51. Productia la comandã
52. Acordarea de credite în utilaje si masini rambursabile în produsele rezultate din cooperare, precum si în alte mãrfuri sau servicii
53. Productia pe bazã de licentã si documentatie ale partenerului
54. Construirea în comun a unor obiective industriale, agricole, turistice
55. Coproductia si specializarea
56. Întreprinderea mixtã de productie (joint venture)
51. ANS: B
52. ANS: D
53. ANS: A
54. ANS: E
55. ANS: C
56. ANS: F
Formele de cooperare în domeniul comercializãrii, de regulã, finalizeazã actiunile de cooperare în domeniul tehnico-stiinþific sau al productiei, iar uneori se îmbinã cu formele de cooperare financiarã.
a. este o formã de cooperare în desfacerea si instalarea de masini si utilaje complexe pentru construirea de obiective mari care necesitã documentatii si echipamente din mai multe domenii ale tehnicii si din diverse ramuri de productie pe care nu le poate asigura un singur furnizor, chiar dacã apeleazã si la serviciile unor subfurnizori.
b. reprezintã o formã de cooperare ce antreneazã comercializarea produselor ca urmare a activitãii organizatiilor care efectueazã asistentã tehnicã în selectarea si montarea utilajelor, elaboreazã studii si proiecte, rãspunzând uneori de livrarea „la cheie” a unor obiective complexe.
c. reprezintã o formã de cooperare pe piata mondialã prin care firmele specializate (factor) îsi asumã sarcina de a scuti pe clientii lor (producãtori, exportatori) de operatiunile financiare ce decurg din operatiunile de comert, astfel cã întreprinderile productive au posibilitatea sã-si concentreze activitatea exclusiv asupra operatiunilor de productie si desfacere.
d. este o cooperare în domeniul comercializãrii produselor prin finantarea partialã a investitiilor.
e. este o formã de cooperare între firme sau organe guvernamentale prin care se creeazã un cadru stabil de aprovizionare-desfacere de materii prime si semifabricate, iar uneori si de produse finite.
f. sunt create de douã sau mai multe firme, din diverse tãri, care se ocupã cu desfacerea produselor fabricate de cãtre una din pãrti pe piata celeilalte pãrti sau pe terte piete.
57. Consultatiile ingineresti (consulting-engineering)
58. Factoringul
59. Contractul pe termen lung de comercializare
60. Oferta comunã
61. Închirierea de masini si echipamente complexe (leasing)
62. Societãtile mixte de comercializare a produselor
57. ANS: B
58. ANS: C
59. ANS: E
60. ANS: A
61. ANS: D
62. ANS: F
Formele de asistentã financiarã externã sunt, în principal, urmãtoarele:
a. constau în împrumuturi si donatii acordate tãrilor beneficiare prin intermediul organismelor oficiale, favoarea si gratuitatea reprezentând minimum 25% din suma totalã acordatã;
b. includ operatiunile de reesalonare si împrumuturile acordate pentru refinantarea unei datorii contractate (publice sau private);
c. care constituie transferurile de resurse financiare sau în naturã ce nu implicã rambursarea;
63. împrumuturile pentru ajutoare
64. donatiile
65. ajutoarele
63. ANS: B
64. ANS: C
65. ANS: A
a. reprezintã un plasament international de fonduri, la o bancã sau institutie bancarã, în valutã strãinã, temporar disponibile.
b. este una din componentele importante ale fluxului valutar-financiar international, în prezent existând o adevãratã piatã internationalã a creditului
c. constã în plasamentele de fonduri în valori mobiliare, cu deosebire în obligatiuni si actiuni emise de strãini într-o anumitã tarã sau în mai multe tãri, concomitent, si cumpãrate de rezidenþi (bãnci, institutii financiare, precum si persoane fizice)
d. reprezintã una din formele cele mai vechi ale fluxului valutar-financiar international si se caracterizeazã prin plasarea de resurse financiare, materiale, tehnologice etc. în crearea, dezvoltarea sau achizitionarea unei unitãti economice (de productie, de comercializare, de asigurare sau bancare) prin care investitorul strãin obtine o parte strategicã din, sau în totalitate, capitalul social, dar care în orice caz trebuie sã-i permitã un anumit grad de control asupra activitãtii unitãþii economice respective.
e. reprezinta acele fluxuri financiare care nu genereazã ulterior rambursarea, repatrierea sau venituri în contrapartidã. În acest flux intrã si asistenta financiarã pentru dezvoltare în favoarea tãrilor subdezvoltate economic.
66. Creditul internaþional
67. Investitiile directe în strãinãtate
68. Depozitele financiare de trezorerie
69. Transferurile valutar-financiare unilaterale
70. Investitiile strãine de portofoliu
66. ANS: B
67. ANS: D
68. ANS: A
69. ANS: E
70. ANS: C
a. sunt oameni care se stabilesc într-o altã tarã decât cea în care s-au nãscut, pentru a trãi acolo permanent.
b. sunt persoane care migreazã pentru o perioadã limitatã de timp.
c. sunt persoane cu o înaltã pregãtire profesionalã care se pregãtesc într-o tarã, iar de rezultatele acestei calificãri beneficiazã altã tarã.
d. sunt persoanele care intrã fãrã formã într-o tarã sau cãrora le-a expirat viza de sedere în tara respectivã.
e. sunt acele persoane care pleacã din tara lor pentru a scãpa de anumite pericole.
71. Persoanele care pleacã din tãrile lor cu contract de muncã
72. Imigranþii ilegali
73. Colonistii
74. Specialistii
75. Azilantii si refugiaþii
71. ANS: B
72. ANS: D
73. ANS: A
74. ANS: C
75. ANS: E
a. reprezintã sfera economicã de interferentã a intereselor purtãtorilor ofertei turistice, materializatã prin producþia turisticã, cu cele ale purtãtorilor cererii turistice, materializatã prin consum.
b. este formatã din ansamblul persoanelor care îsi manifestã dorinta de a se deplasa periodic si temporar în afara resedinþei proprii pentru alte motive decât prestarea unei activitãti remunerate la locul de destinatie sau, altfel spus, este acea parte a persoanelor care se deplaseazã periodic si în mod temporar, în afara rezidentei obisnuite, pentru motive de cãlãtorie, altele decât pentru a desfãsura o activitate remuneratã
c. este cel ce asigurã transformarea interfetei în suprapunere, în timp si spatiu, a celor doi factori: cererea turisticã si oferta turisticã.
d. grupeazã ansamblul elementelor care concurã la obtinerea produsului turistic sau, altfel spus, oferta integreazã ansamblul resurselor economice mobilizate în calitate de factori ai productiei turistice.
e. este o componentã a ofertei turistice si reprezintã rezultatul asocierilor, interdependentelor dintre resurse (patrimoniu) si servicii.
f. se deruleazã într-o succesiune riguroasã, determinatã obiectiv de specificul prestatiei, forma de turism, locul si momentul actiunii etc.
76. Consumul turistic
77. Piata turisticã
78. Cererea turisticã
79. Oferta turisticã
80. Consumul produsului turistic
81. Produsul turistic
76. ANS: C
77. ANS: A
78. ANS: B
79. ANS: D
80. ANS: F
81. ANS: E
a. reprezintã o emisiune „voluntarã” a producãtorilor, în scopul oferirii unui produs omogen standardizat, de calitate ridicatã, sub aceeasi denumire comercialã, care reprezintã marca lor de productie.
b. se defineste ca o metodã de conlucrare, reglementatã juridic, în care o întreprindere denumitã francizor extinde asupra altor întreprinderi dreptul de a efectua, conform propriilor tehnici, operatii de productie si comercializare în domeniul hotelier.
c. o altã modalitate de integrare a ofertei, a apãrut o datã cu extinderea grupurilor profesionale cu scop nelucrativ în diversele domenii ale ofertei turistice
d. are loc între întreprinderi care participã la acelasi stadiu al procesului de productie, respectiv în hotelãrie, transport, comercializare
e. reuneste în cadrul aceluiasi grup întreprinderi complementare care intervin în diferite stadii ale procesului de productie a unui produs turistic.
f. este o formã clasicã de concentrare, care se realizeazã prin diversificarea activitãtii unei societãti, pornind de la cumpãrarea sau fuziunea unor întreprinderi ce nu au activitãti înrudite din punct de vedere industrial sau comercial.
82. Franciza (franchise în fr.) în turism
83. Concentrarea orizontalã a ofertantilor
84. Asociatia profesionalã
85. Lanturile voluntare
86. Concentrarea verticalã
87. Conglomeratul
82. ANS: B
83. ANS: D
84. ANS: C
85. ANS: A
86. ANS: E
87. ANS: F
OTHER
1.
România, ca membră a OMC (fostul GATT) încă din 1971, a avut următoarele avantaje ca urmare a dobândirii acestui statut:
a. a obţinut un regim tarifar mai stabil din partea celorlalte părţi contractante;
b. a reusit sa aiba o balanta de plati excedentara;
c. si-a dezvoltat mai bine relaţiile pe linie de comerţ exterior;
d. a inregistrat valori ale exporturilor mai mari decit cele a le importurilor;
e. a beneficiat de tratamentul naţiunii celei mai favorizate;
f. i-au crescut exporturile pe pieţele externe;
g. i-au scazut simtitor importurile la principalele produse de baza;
h. i-au fost îndepărtate toate restricţiile discriminatorii faţă de exporturi;
i. i-au sporit veniturile din export.
ANS:
a,c,e,f,h,i
2.
Cele mai importante10 beneficii aduse de OMC statelor membre sunt următoarele:
a.guvernele sunt protejate împotriva influenţei parlamentare;
b.sistemul nu este discriminatoriu;
c.regulile impuse de sistem fac viaţa mai uşoară pentru toţi;
d.principiile de bază din sistemul comercial fac viaţa mult mai eficientă;
e.nu se interfereaza in politica statala a natiunilor;
f.sistemul furnizează o mai mare ofertă de produse şi calităţi;
g.sistemul încurajează o bună guvernare a ţărilor participante în tranzacţiile comerciale;
h.nu ignoră starea de sănătate a populaţiei, starea de mediu ambiant, dar nici dezvoltarea naţiunilor;
i. ajuta la scaderea costurilor existenţiale de zi cu zi prin desfăşurarea unui comerţ mai liber;
j. nu distruge locurile de muncă;
k.comerţul stimulează creşterea economică;
l.diferendele comerciale dintre state sunt eliminate;
m.comerţul duce la creşterea veniturilor;
n.sistemul ajută la promovarea păcii;
o.disputele comerciale dintre state sunt manipulate constructiv.
ANS:
a,c,d,f,g,i,k,m,n,o
3. Printre cele mai importante 10 neînţelegeri ale funcţionării sistemului OMC se numără următoarele:
a. organizatia dictează politica statală;
b.sistemul nu stimulează creşterea economică;
c. este unealta celor mai puternice influenţe parlamentare;
d. nu furnizează o ofertă de produse şi calităţi asa cum s-a convenit initial;
e. este o instituţie nedemocratică;
f. interesele comerciale sunt mai importante ca cele ale protejării mediului ambiant;
g. nu duce la creşterea veniturilor tarilor membre asa cum se credea initial;
h. ţările mai slabe din punct de vedere comercial sunt forţate să se alăture organizatiei;
i.sistemul nu încurajează o bună guvernare a ţărilor participante la tranzacţiile comerciale in cadrul sistemului;
j. interesele comerciale iau prioritatea celor de dezvoltare;
k.ţările mai mici sunt lipsite de putere în cadrul sistemului;
l. este o unealtă dictatorială a FMI si Bancii Mondiale;
m.sistemul este pentru un comerţ liber indiferent de cost;
n.organizatia duce la distrugerea locurilor de muncă, înrăutăţind starea de sărăcie a populaţiei;
o.principiile de bază din sistemul comercial nu ajuta la eficientă economica nationala a popoarelor;
p.interesele comerciale sunt puse în faţa celor ce se ocupă de sănătatea şi siguranţa populaţiei.
ANS:
a,c,e,f,h,j,k,m,n,p
4.
Care sunt factorii economici determinanţi ai nivelului şi evoluţiei preţurilor ?
a.buna aplicare a politicilor de marketing;
b.adaptarea rapidă la mutaţiile din sfera cererii;
c. nivelul şi evoluţia productivităţii ;
d. ciclul economic naţional şi internaţional de regres sau boom al cererii şi ofertei;
e. nivelul şi evoluţia consumurilor specifice de materii prime şi materiale;
f. dezvoltarea reţelei de distribuţie si de comercializare;
g. adaptarea politicilor societăţilor transnaţionale, care dispun de un volum important de ofertă sau cerere de produse;
h. nivelul costurilor de transport;
i.conjunctura valutar-financiară internaţională;
j. gradul de monopolizare a producţiei sau consumului;
k. nivelul creditelor şi investiţiilor internaţionale;
l. politicile economice ale statului în materie de fiscalitate a exporturilor;
m.apelarea la publicitate;
n.nivelului dobânzii, profitului şi dividendelor;
o.situaţia valutei în care este exprimat preţul;
p.stimularea comerţului exterior prin variate pirghii;
r.schimbările de politica monetara la nivel national;
s.nivelul taxelor vamale de import;
t.realizarea unor termene de livrare adecvate cererii;
u.adaptarea la conjunctura economică.
ANS:
a,b,c,e,f,h,j,l,o,p,s,t,u
5.
Factorii conjuncturali care acţionează foarte puternic asupra nivelului şi evoluţiei preţurilor internaţionale sunt:
a.ciclul economic internaţional de regres sau boom al cererii şi ofertei;
b.evoluţia şi nivelul costurilor de producţie;
c.conjunctura valutar-financiară internaţională;
d.ciclul economic naţional de regres sau boom al cererii şi ofertei;
e.nivelul şi evoluţia preţurilor internaţionale la un anumit produs;
f.politicile societăţilor transnaţionale, care dispun de un volum important de ofertă sau cerere de produse.
ANS:
a,c,d,f
6. Care sunt categoriile de factori care influenteaza nivelul si evolutia preturilor?
a.factorii climaterici;
b.factorii conjuncturali ;
c.factorii secventiali;
d.factorii sezonieri ;
e.factorii economici;
f. factorii de decizie;
g.factorii politici sau militari ;
h.factorii demografici;
i.factorii sociali .
ANS:
b,d,e,g,i
7.
Trăsăturile esenţiale ce caracterizează serviciile internaţionale sunt:
a.sunt mari generatoare de fluxuri comerciale;
b.serviciile formează, pe plan naţional, un sector distinct în PIB, sectorul serviciilor sau sectorul terţiar;
c.antreneaza rezervele valutare nationale;
d.un flux economic internaţional generator sau consumator de mari fonduri valutare;
e.serviciile internaţionale se grupează în patru categorii: transporturi, turism, venituri din deplasarea factorilor de producţie şi transferuri unilaterale de fonduri băneşti oficiale şi private;
f.serviciile au devenit un flux economic internaţional;
g.serviciile însoţesc sau servesc fluxurile economice internaţionale materiale;
h.sunt mari prestatoare de servicii;
i.comerţul internaţional cu servicii creste mai repede decât comerţul cu bunuri materiale;
j.joaca un rol esential pe piata titlurilor de valoare;
k.in raport cu fluxurile care generează comerţul cu servicii, deosebim servicii factor si servicii non – factor ;
l.antreneaza mari societati transnationale;
m.serviciile se creează şi se utilizează în acelaşi timp şi în acelaşi loc;
ANS:
b,d,e,f,g,i,k,m
8. Rata de economisire este diferitã de la o tarã la alta în functie de:
a - modul de gestionare a întreprinderilor;
b - sporirea venitului mediu pe locuitor;
c - conjunctura economicã internã si internationalã;
d - politica financiarã promovatã de stat;
e - promovarea unor politici macroeconomice durabile
f - nivelul veniturilor reale ale populatiei;
g - ajustarea economicã;
h - metoda de amortizare a capitalului fix.
ANS:
a;c;d;f;h
9.
Rata datoriei externe (Rde) se aflã:
a - raportând serviciul datoriei externe (Sde) la veniturile anuale ale unui stat (Va), astfel:
Rde
b - raportând serviciul datoriei externe (Sde) la veniturile debitorilor (Vd) – guvern, organisme publice, regii autonome, agenti privati garantati de stat, astfel:
c - raportând serviciul datoriei externe (Sde) la nivelul rezervelor oficiale (Nro) – aur si devize, astfel:
ANS:
a;b.
Autentificare
Înregistrare
FAQ
Căutare
Membri
căutarea înainte de a deschide un subiect nou
